File:Blazon Familia Burzo (Gurzo).svg

English: Dania lui Ştefan Bathory este evocată în anul 1592 când Sigismund Bathory, principele de atunci al Transilvaniei, confirmă lui Andrei Gurzo de Suciu de Sus şi tuturor urmaşilor săi de parte bărbătească şi femeiască un privilegiu de recu­noaştere (înnoirea nobilităţii, blazonul şi imunitatea fiscală), drept recompensă pentru credincioasele slujbe aduse emitentului actului şi familiei sale. Totodată, îi conferă atribuţii de voievod asupra localităţilor din voivodatul anterior condus de Andreica şi transferate în domeniul cetăţii Gherla.

Schimbarea numelui Gorzo-Gurzo se pare că a fost influenţată de numele familiarului Gurzo, din aceeaşi familie, împroprietărit de familia Bathory în Bădăcin. Deoa­rece familia Gurzo din Bădăcin nu avea proprietatea asupra unei comune care să îi poarte numele, în anii 1600 este menţionată sub numele de Gurzoi (de Gurzo). Citez din diploma dată de Sigismund Bathory: „Prin aplecarea cugetului şi luarea în seamă a credinţei şi a credincioaselor sluj­be ale nobilului Andrei Gurzo de Suciu de Sus, pe care el a arătat-o şi le-a săvârşit pentru noi şi pentru această ţară în felurite locuri şi timpuri şi pe care o va arăta şi le va săvârşi în viitor… care de altminteri era nobil şi înainte, pentru a doua oară îl înscriem pe acelaşi Andrei Gurzo, precum şi moşte­nitorii şi toţi urmaşii acestuia, atât de partea bărbătească cât şi de partea femeiască să fie ţinuţi şi respectaţi ca adevăraţi şi netăgă­duiţi nobili”.

Menţionarea nobilităţii descen­denţilor de partea feminină precum şi „quartafiliali” stabilită prin Constituţiile aprobate ale Transilvaniei drept dotă pentru fetele des­cendente ale familiilor nobile, a condus la stabilirea în Suciu de Sus, a urmaşilor mai multor fa­milii nobile provenind din Mara­mu­reşul istoric. În diploma acordată aceluiaşi Andrei Burzo de Suciu de Sus de către Gabriel Bethlen, la 26 mai 1917, se menţionează o nouă donaţie, tot cu imunitate fiscală, însă nu mai este menţionată calitatea de voievod. Acest fapt poate fi corelat cu organizarea principa­tului Transilvaniei în comitate, voivodatele specifice ca organizatoare ale populaţiei româneşti în acest context dispărând. Forma Burzo pentru numele fa­miliei Gurzo pare pur şi simplu o coruptelă de la Gurzo, în con­diţiile în care, în scrierea medie­vală târzie şi umanistă, majuscula G era, pentru necunoscători, foar­te uşor de confundat cu majuscula B. Astfel, în registrul nobilimii care a depus jurământul în 25.06.1654, numele folosit a fost Gurzo, la data de 15.08.1654 Burzo şi Gurzo, în 1676 Gurzo, iar în 1716 Burzo. Andrei Gurzo de Suciu de Sus a avut 5 copii: Gavril, Macedon, Tămaş, Aron şi respectiv Birtalan (Precup). Partea de comună deţi­nută de Aron şi urmaşii acestuia este cunoscută în prezent drept Aroneşti.

Începând cu secolul al 17-lea, populaţia localităţii Suciu de Sus creşte în special prin imigrări din Maramureşul istoric şi/sau căsătorii cu fete din familia Gurzo (Burzo), terenurile deţinute de acestea având imunitate fiscală. Ne propunem a prezenta succint originea şi istoria familiilor care s-au stabilit în loca­litatea Suciu de Sus.